Am ajuns si la/despre muzica populara.
Aceasta se presupune a fi o creatie de geniu, nascuta cu mult timp in urma, compusa de autori anonimi.
Cantata si pastrata in majoritar forma originala, cu putine adaosuri, desigur ca in decursul existentei ei a mai fost imbunatatita ici si colo de alte genii populare, urmasi ai autorului original.
Nascuta din trairi adevarate, uneori la popasul dintre viata si moarte, ale omului de rand, care atunci chiar traia in sanul si in comuniune cu natura. Nastere, iubire, moarte, bucurie, tristete, durere, toate sunt parti ale ei, incluse fiind in acelasi ciclu cosmic nemuritor care guverneaza tot. Exclus problemele actuale, ramai fara vopsea de par sau botox pentru buzoaie, etc.
Plina de intelepciune, adevar, iubire si melancolie muzica populara.
Si uite asa, aceasta comoara curata a ajuns pana la noi.
Si noi in loc sa o pastram, macar asa cum am primit-o, ne batem joc de ea… in ultimul hal.
Aproape toate piesele de pe canalurile de televiziune care se pretind a difuza muzica populara, nu au nicio legatura cu aceasta.
Tot felul de homalai imbracati identic, cu pantaloni mulati, de obicei negri, mai sunt si cu albi, brau si camasi care imita ia, pe care in general predomina motivele oltenesti, multe flori, cred ca au un fix cu asta, un brau si un burtoi de cred ca pula si-o mai vad doar la oglinda. Trecem peste pantofi manelistici ascutiti, majoritari de lac, asta fiind ultima lor problema…
Nici ele nu se lasa mai prejos…
Sau personaje feminine extrem de sulemenite, boite si festite in ultimul hal, gen le-o pui seara baut fiind si dimineata cand le vezi nearanjate te sperii si strigi – piei Satana, cine dracu esti si unde-i aia de aseara…
Cu parul in culori neregasite in natura, de la verde fosforescent la portocaliu azuriu, sau negru benzinar, pantofi cu toc de 15 cm si voci pitigaiate de fortare.
Dar, stiu ele cat au supt pentru a fi cantarete, domnule…
Despre versuri… ei, aici e mai trist. Predomina aproape in toate melodiile sau ce or fi “Am venit si noi la voi/ Sa va vedem… ”Badita meu cel frumos/Are pula si cocos…”Te-am iubit da ai plecat/Curva dracului din sat…”
Toate aceste anomalii nu au nicio legatura cu muzica populara.
Nu sunt impotriva niciunui gen muzical, dar este o crima sa introduci aceste tampenii drept muzica populara.
DAR ASA SE FAC BANI. Si, noi uitam de unde am plecat, generatiile care vin nu vor sti CE A FOST ODATA… Pentru ca pe langa aspectul sau placut, populara este si o poarta vie catre un trecut mort, o radiografie a ceea ce a fost lumea candva, si de care avem nevoie ca aducere aminte. Mai ales cei care s-au nascut cu supermarket-ul la usa si cu scoala online, au nevoie de asta.
Asa ca hai sa lasam muzica populara acolo unde ii este locul, si restul sa le introducem si prezentam in alt gen musical, gen “new popular”, etc.
Sa nu murdarim ceva ce trebuie sa ramana curat.
In final, daca vei intreba majoritatea romanilor cum suna melodia “Dupa pui de morosan”, o sa inceapa ce sutele de variante tampite si modificare in asa natura ca cel care a compus-o cred ca se rasuceste in mormant…
Mai jos versiunea originala. Cred ca e clar, genocidul cultural asupra muzici populare in Romania a ajuns la proportii biblice… Si trebuie sa inceteze…
Comentarii recente