Traiul ca o laba…

Imi aduc aminte citatul unui vechi prieten, de pe vremea cand eram foarte tanar si nelinistit, pe care mi l-am insusit cu nerusinare – “viata e ca parul de pe fund, scurta si plina de cacat”…

Nici ca se poate mai adevarat.

O lume nebuna, proasta, care zilnic alearga dupa himerele pe care propriul creier le creaza, himere care se transforma incet incet in puscarii cu garduri invizibile… Si din acel punct, calea de intoarcere e foarte lunga, daca nu imposibila.

Pasul de la realitate la iluzie e atat de mic… incat iti trebuie zi de zi atentie sa nu il faci.

De cand te trezesti de dimineata, esti asaltat de tentatiile unei societati de consum bolnave, reclame, magazine, luminite, prezente deja in fiecare colt fizic pe unde umblii si a caror rol este de a te transforma intr-un sclav a unui sistem corporatist menit sa umple buzunarele catorva smecheri care de fapt conduc tot.

Odata intrat in sistem, greu mai exista cale de intoarcere.

Dar cum ne putem proteja, vine urmatoarea intrebare, logica de altfel. Cum putem sta ancorati in realitate, cat mai departe de himerele inrobitoare?

SIMPLU.

SA AI GRIJA INTOTDEAUNA CA DORINTELE CA NU DEPASEASCA CU MULT NECESITATILE. Sa pastrezi raportul corect intre ele.

Ca exemplificare, necesitatea ta ar fi un telefon de 600 roni, vorbesti la el, te uiti pe facebook, un email, mesaj, urmaresti o muie pe un site porno… ma rog, casual.

Dar nu, tu vrei telefon de 4000 ron, sa il pui pe masa cand iti bei cafeaua, impresionand doua-trei distruse, sa iti creasca statutul cu el, sa pari mai barbat… Pentru ca nu vei folosi capacitatea acelui telefon mai mult de 20%…

Dar pentru asta, pentru cei 4000 lei, sau mai bine zis pentru 3400 lei, diferenta intre cele doua telefoane, va trebui sa muncesti, si nu putin… sa dai timp din viata ta, nervi si sanatate…

Si uite asa ai ajuns un rob nemernic in sistemul corporatist. Urmeaza masina, etc.

Clar?

De aia viata la tara e recomandata… in opozitie, ce pula mea.

Cu caini, animale, topor si padurea aproape. Sa te pisi in curtea ta, sa simti vantul cum te mangaie in buci molcom… sa stii ca esti REAL…

Si in incheiere, ca de obicei, o super melodie cu dedicatie pentru tine, cititorule… sper sa iti placa si sa o intelegi, la fel articolul…

Lasă un răspuns

Please rate

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *